Febra pregătirilor pentru Mare

Saptamana viitoare o vom petrece la malul marii, impreuna cu Lucas si inca 3 familii prietene, cu copiii din dotare… Bineinteles, Lucas va avea prima vacanta impreuna cu prietena lui, Eva. :)

Si de aici, intreaga febra a pregatirilor de Mare…nu pot sa nu fac o comparatie cu cele petrecute cu multi ani in urma, in frageda-mi copilarie.

Daca atunci strangeau parintii cota de benzina la canistre pentru o astfel de deplasare, calculau duminicile in functie de numarul de inmatriculare par sau impar, acum trebuie doar sa ai suficient disponibil pe card si ai rezolvat problema. Bine, se mai adauga si rovigneta, dar in rest configuratia drumurilor patriei nu s-a schimbat prea mult.

Atunci, strabateam tara dintr-un capat in altul pe bancheta din spate a Daciei 1300 cu “motor frantuzesc”, printre perne si prosoape puse-n geam. Acum, pentru copil – scaun ergonomic, rabatabil, perdele solare, climatronic, mini-dvd cu “clubul lui Mickey Mouse”, jucarii agatate de tetiere si peste tot unde se mai poate…

Tot atunci, bagajele familiei intrau intr-un imens geamantan portocaliu de piele si inca vreo 3 plase gen “cu taieturi din ziare” si gata. Acum, bagaje peste bagaje, geanta termorezistenta, lada frig conectata la priza din spate, plin portbagajul, plina cutia Thule de pe masina.

La malul marii, in varianta alb-negru (inceputul anilor ’80) te prezentai doar cu un cearceaf, prosoape, o palarie de paie sau celebrul clop alb din bumbac, mai luai un colac de inot (superlativul erau cele cu gat de lebada…) si sperai sa dai de un grup de polonezi de la care sa achizitionezi o saltea pneumatica pentru a te avanta in larg. Astazi… crema de protectie fps 50, palariute de protectie UV, ochelari de soare, corturi cu saltele gonflabile, pernite, colacei cu volan si alte accesorii, minipiscina, neopren, parasolar, altele, altele…mai spuneti si voi!

Despre meniul de la acea vreme nu-mi mai aduc aminte, dar sigur nu era unul superspecial… astazi ne facem calcule pentru masa lui Lucas, formule, iaurtele, fructe si legume proaspete si, daca se poate, autohtone, pastrate in minibarul din camera cu aer conditionat, rezervata din timp.

Voi reveni cu un jurnal al zilelor viitoare, poate, insotit si de cateva fotografii. Probabil sloganul “Colorata maine-i gata!!!” este unul din elementele care inca mai dainuile pe plajele noastre! :)

Sau vreti sa va trimitem o vedere prin posta? :)

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Coroniţa de premiant

Ieri am participat, la invitatia unei prietene, la serbarea de sfarsit de an scolar a fiului ei. Primul an de scoala absolvit cu diploma de boboc.

A fost un eveniment foarte emotionant pentru toata lumea, pentru familiile prezente, pentru parinti, pentru bunici, pentru tanara invatatoare, pentru copilasii care rosteau, printre dintisorii lipsa, versuri si catrene si incercau sa-si aduca aminte toate replicile din piesa improvizata pe scena.

M-am bucurat de fiecare moment al serbarii si am savurat toate privirile cautatoare in public ale micilor artisti, toate replicile soptite de doamna invatatoare, dar si remarcile de genul “tati, fa pozaaaaaa! “. :)

Iar festivitatea de premiere ce a marcat sfasitul serbarii a fost punctul culminant al evenimentului. Boboceii au primit coronitele de premianti, premii si diplome de purtare excelenta, diplome de participare la concursuri scolare si de aptitudini. Intr-un final, anuntul doamnei invatatoare ca “VACANTA A INCEPUT!!!” a declansat o bucurie sincera si zgomotoasa a copiilor.

Nu poti sa participi la o astfel de serbare fara sa nu iti rascolesti amintirile proprii, fara sa nu te intorci in timp si sa rememorezi toate serbarile scolare la care ai fost protagonist. In fotografiile pastrate de la aceste evenimente, care par a fi desprinse dintr-o alta lume, si eu, si colegii mei de scena ne uitam in spatele cortinei pentru a prinde urmatoarea miscare de coregrafie, urmatorul vers de rostit… costumele de scena, inspiratia si creatia parintilor, imi ofereau o protectie suplimentara pentru a-mi stavili emotiile de scena.

Pentru mine aceasta perioada o asimilez parfumului puternic de crini care umplea curtea scolii in care am absolvit clasele primare. Urmele de polen erau prezente pe toate uniformele mohorate ale colegilor aliniati in careul de premiere. Diplomele le mai pastrez si acum intr-un dosar, acasa la parinti.

Imi ramane doar ca fiul meu sa creasca, sa mearga la scoala si sa retraim impreuna aceste emotii in fiecare luna a lui ciresar… abia astept! 

Vacanta placuta!

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Cireşe cu parfum de … tei

Cu multi ani in urma, la aceasta vreme eram plin de zgarieturi din expeditiile mele in imprejurimile orasului natal, la cules flori de soc. Ati mai vazut pe undeva aceste tufe parfumate, cu florile lor pline de polen, care erau ingredientul de baza al socatei dulce-acrisoare de casa? Eu nu am mai vazut! O babuta vindea, mai zilele trecute, cateva flori de soc pe cativa banuti, in fata pietei … trist!

Dupa asta, urma actiunea de colectare a florilor de tei pentru ceaiul zilelor friguroase de iarna. Nu eram un expert in catarat, poate ca doar dintr-un exces de precautie, dar ii admiram pe pustii care ajungeau sa stranga toate florile din varful teiului. Un parfum puternic invaluia tot cartierul in aceasta perioada, pentru ca aleile sunt si acum umbrite de teii seculari (pentru ca intamplarile se petreceau secolul trecut :( ).

Cat despre ciresele de mai… pana si in manualele de romana, in programa de invatamant, era studiata povestea lui Creanga. Aveam in spatele blocului cateva gradini de oameni gospodari, dar prada cea mare o stangeam in mod organizat :)  din pomicultura comunista, peste calea ferata. Acolo era raiul pe pamant, cat vedeai cu ochii randuri lungi si dese de pomi fructiferi, soiuri alese … Asa mai apucam si noi sa mancam pe saturate, ca oricum, toata productia de acolo mergea la export!!! Aici ne desfatam si in perioadele de practica agricola. Astazi, totul e paragina, au rasarit vile cu 2 si 3 nivele, chiar daca nu si-au rezolvat nici pana in prezent problema racordarii la reteaua de canalizare. Niste domni!

Vor mai crede copiii nostri astfel de povesti, peste ani si ani?

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Power Girls or Girls Power

Pe vremuri, cazul unei femei care lucra la laminor sau pe o macara gigant erau prezentate in presa ca exceptii si exemple bune de urmat. Nu mai vorbesc de mamele eroine, care se bucurau de atentia intregii societati.

In prezent, peste tot, in toate domeniile, intalnesti femei dornice de afirmare, care urmaresc accederea spre cele mai inalte culmi ale ierarhiei, fie in politica, administratie, in business, educatie, cultura… Poarta business suits, butoni si cravata, poarta ceasuri mari, sport, asortate cu posete uriase, incapatoare pentru tot arsenalul de seductie.

Daca deschizi subiectul asta intr-un grup de prieteni, imediat esti etichetat gen “misogin”, “frustrat”, etc. Pai nu noi am incurajat si sustinut emanciparea femeii in societate? S-a militat pentru egalitatea de sanse pentru ambele sexe si uite unde am ajuns. Patriarhatul nu mai e la moda, totul se invarte in jurul FeMeIi. :)

Suntem incantati cand vedem cum se “sacrifica” unele fete pentru un post mai bun, un post mai bine platit, pentru un birou mai mare si o masina de serviciu mai scumpa? Oricat ai incerca tu, eforturile tale pentru un succes similar palesc in fata unui decolteu inspirat ales pentru sedinta saptamanala.

Suntem impacati cu faptul ca pe primul plan este pusa cariera si construirea unui brand personal, a unei reputatii solide, secondat de o viata familiala, personala? Nu le poti avea pe toate, asta e clar.

Suntem suparati cand vedem ca fetele au mai multe sanse de promovare / afirmare si, nu in cele din urma, pastrarea locului de munca vs. restul colegilor cu care mergi la bere? Suntem suparati chiar si atunci cand si la berarie vedem fete care baga sub masa cel mai “antrenat” prieten…  :)

Chiar si bancurile cu fete, incep cu : “O tipa buna intra intr-un bar…”, iar bancurile cu barbati, “ Un betiv pleaca de la crasma…”.

Cand s-a intamplat acest lucru, unde am fost?

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Martor ocular #PRbeta

Si eu am fost acolo! Am fost invitat sa particip la prima editie a #PRbeta.

Zic prima, pentru ca promisiunile organizatorilor includ un sir de workshopuri viitoare si seminarii tematice atat in Timisoara, cat si in restul tarii. De ce si in restul tarii? Pentru ca la acest prim eveniment, in sala au fost oameni si din Iasi, si din Cluj, si din Craiova, si din Galati,  sa nu mai spun cati au venit din Bucuresti! Sala plina ochi de la cuvantul de deschidere, pana la ultimele intrebari din sesiunea finala… Plin si la petrecerea de dupa… ;)

Prezentarile sustinute de specialisti in domeniul comunicarii / PR / online au tinut publicul in banca, de trebuia sa repeti in microfon anuntul  ca s-a “sunat” pentru pauza de cafea. Si la cafea, acesti speakeri s-au amestecat printre participanti, nu au facut o bisericuta mica, intr-un colt. Foarte simpatici… pe unii dintre ei ii citeam inainte, cu altii ma mai intalnisem cu diverse alte ocazii… dar, poate e si Orasul Rozelor de vina, la Timisoara toata lumea a fost mai relaxata ca alta data. Am surprins multa lume zambind in fotografiile mele. Cred ca le-a placut.

Totusi, ce m-a determinat ca primul articol de pe blog sa fie despre PRbeta? Tocmai ca prezenta mea la PRbeta m-a motivat sa-mi iau inima-n dinti si sa scriu pe blog. De ce? Pentru ca odata in plus, am vazut in acesti bloggeri niste oameni calzi, prietenosi, contrar pozitionarii lor uneori agresiva si/sau acida vis-a-vis de diverse subiecte cotidiene.

Am promis ca voi reveni la editiile viitoare, cu mare drag. De asemenea, am promis ca voi scrie cat mai des articole pe acest blog (acesta fiind primul, va obliga pe voi la un feed-back “incurajator”, cel putin!).

P.S. Si inca un amanunt… si bloggerii fredoneaza melodiile preferate in club.

Posted in Uncategorized | 4 Comments

First

Incerc sa astern cateva randuri pe aceasta pagina… imi voi pune, in primul rand, ordine in ganduri …

Posted in Uncategorized | Leave a comment