Hai vino, iar, în gara noastră mică…

Sunt cateva locatii in care nu iti doresti sa ajungi sau, cel putin, sa ajungi sa le vizitezi cat se poate de rar: spitale, administratii financiare, garile noastre.

In dimineata asta, Gara de Nord Bucuresti!

Cea mai mare concentrare pe mp de oameni tristi, ingandurati, obositi, asteptand trenurile prafuite si intarziate (recordul acestei dimineti – 240 min!!!). Peronul e plin de cohorte de taximetristi de ocazie, care se ofera sa te transporte la destinatie pe niste sume exorbitante, dar nu sar sa-ti preia bagajul din mana!!! Si, sigur, nu ai vrea sa se intample asta!  Inspiratii de aurolac la tot pasul, oameni nevoiasi care-ti cersesc mila si o tigara, smecheri agresivi care iti pandesc clipa de neatentie. Parcangii insistenti si obraznici, chiar si in prezenta organului de ordine. Cladirea , in sine, terna, gri, cu zugraveala si urme de vopsea…probabil, de la inaugurare! :( Imprejurimile, la fel de triste, cu trotuare sparte si borduri ce isi asteapta surorile gemene din colectia de vara 2011. Singura pata de culoare sunt reclamele viu colorate de fast-food. Pentru cine are curaj, zic…

Cu toate astea, mai este loc si de romantism! 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Vorba zboară, scrisul rămâne!

Avem cu totii telefoane mobile cu camera foto, acces la MMS sau videocall, un webcam pe laptop si pe desktop, skype, mess, conturi in retelele de socializare, WIFI, modemuri portabile pentru net in cele mai inedite locatii, altele.

Cand esti la munca sau plecat in delegatie si vrei sa iti vezi copilul si sa afli ce nazdravanii a mai facut, dai doar un click. Cand vor buncii sa isi auda sau sa-si vada nepotu`, dai doar un click. Simplu ca si buna ziua! Sau vizioneaza albumul si/sau filmarea postate pe fB! Mai dai un like, postezi un comment, si tot asa! ;)

Dar parca tot nu-ti tine de dor asa cum o facea o scrisoare buchisita cateva zile inainte de a o pune in cutia postala. Cand plecam in tabare scolare, sora-mea LEO era responsabila in a tine corespondenta cu parintii, insa asterneam si eu cateva randuri de incheiere, inclusiv si o solicitare de suplimentare de fonduri prin mandat postal pe numele invatatoarei. :) :) :)  Imi aduc si acum aminte ca in clasa intai, in tabara de la Navodari, plangeam cand imi citea scrisorile de acasa!  Cu bunicii nostri, la fel. Aveam corespondenta saptamanala, plus vederile de Sarbatori. Scriam tot ce ne trecea prin cap, mai adaugam si un desen, pentru ca stiam ca destinatarii vor savura orice asternem noi pe hartie. Pe ceilalti bunici, ii vedeam mult mai des (fiind doar la 11 km de noi), dar daca aparea o situatie urgenta si trebuia sa-i sunam pe parinti mergeam la o vecina care avea telefon prin centrala comunala, dintr-acela cu manivela … alo, orasu`, mai vorbiti???? :)

Cat despre corespondenta cu prietenii, ce sa mai spun? Scriam scrisori, pandeam postasul cand asteptam vreun raspuns siropos de la vreo fata… :)  Mai se regasesc acasa, prin cutii prafuite, teancuri de scrisori parfumate… ;) 

Acum, raspund si la apelurile cu identitate ascunsa! ;) Si …am multe spam-uri in Inbox!

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Nedumerire

Astazi am discutat cu o cunostinta mai veche, pe care nu am mai auzit-o de mult la telefon… la aflarea vestii ca vom mai avea un copil, a rabufnit, exclamand “CURAJOSILOR!!!”.

Nu e prima daca cand primesc/primim o astfel de reactie vis-a-vis de minunea ce va urma sa ni se intample de Craciun. Dublate, apoi, de sincere felicitari. De ce oare? Pentru a nu fi inteles gresit, nu ma deranjeaza aceasta atitudine, ca oricum noi suntem extrem de fericiti de ceea ce ni se intampla si ipostaza de parinte ni se potriveste de minune.

E adevarat, si eu, si Corina, nu am crescut singuri la parinti. Si asta, clar, ne-a placut si ne dorim si pentru Lucas un fratior (ca tot am primit confirmarea 100% ca vom mai avea un baiat :) ).

De ce pare un gest de curaj dorinta noastra de a avea doi copii????

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Safe Mode

Te-ai simtit in siguranta avand familia alaturi de tine in momentele cand ai avut de impartasit bucurii sau greutati?

Sentimentul de siguranta este unul dintre elementele primare, de stabilitate, ale echilibrului nostru interior, format inca din primii ani de viata, alaturi de mama si tata. Este unul dintre cele mai serioase angajamente, un angajament neconditionat si de lunga durata.

Absentele, in acest caz, nu pot fi motivate si nici recuperate integral.

Din fericire, nu sunt in aceasta situatie!

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Răstălmăcire

Sunt multe vorbe intelepte care se pastreaza peste timp, culegeri intregi de proverbe si maxime celebre, dar sensul unora dintre aceste zicale nu mai pot sa-l deslusesc in prezent…  de exemplu, acest proverb din batrani referitor la copii:  ”Cine are să-i trăiască, cine nu, să nu-şi dorească.”

In varianta moderna, cartea scrisa de Corinne Maier (No Kid: 40 Reasons Not to Have Children) este best-seller international si decreteaza ca in viata personala si de cuplu este mult mai simplu si mai confortabil fara copii. Si…mai multa distractie, desigur.

Poate doar pentru unii aceste scrieri au sens… subsemnatul, pentru simplul motiv ca sunt un tata fericit si nu pot sa concep, acum, o zi fara copilul meu, le declin din start.

Uitandu-ma in urma, imi amintesc toate momentele noastre dragi, zambetele si chiotele lui Lucas, care intotdeauna ne-au facut sa tresarim de bucurie. Privind inainte, asteptam cu emotii urmatoarele etape din viata micului print, dar si venirea pe lume a fratiorului sau.

Suntem inconjurati de cupluri care au si ei copii de varsta apropiata cu Lucas, ne face placere sa ne intalnim, sa ne vedem copiii jucandu-se impreuna; nu am auzit vreun parinte normal la cap care sa spuna ca si-ar dori inapoi viata de dinainte.

Asa cum copiii uita groaznicele dureri cauzate de dintisorii mici si taiosi, asa si noi vom uita toate momentele de suparare, noptile de veghe, nedormite, alaturi de copilul care framanta asternutul cald si toate pernele pufoase.

Nu cred ca exista altceva mai important decat a fi un bun parinte! Si de multe ori, aceasta calitate se impaca bine si cu viata profesionala. Daca exista incompatibilitati, cu siguranta familia ar trebui sa fie pe primul plan.

Dintre o fotografie cu mine cocotat in varful Turnului Eiffel, cu o sticla de vin din `75 in mana si fotografia de mai jos, care credeti ca e preferata mea?

Asta este declaratia pe care o dau, sustin si semnez,

Posted in Uncategorized | Leave a comment

C-aşa-i în tenis … O nouă atitudine!

BCR Open Romania 2011 a început!

Turneul internaţional feminin de tenis BCR Open Romania 2011 constituie cel mai important eveniment de profil organizat vreodată in România, dând astfel posibilitatea ca multe dintre jucatoarele noastre aflate pe poziţii înalte in ierarhia mondiala WTA să joace tenis acasă, pe zgura de la Bucureşti.

Aşadar, am 5 seturi de invitaţii pentru fazele superioare ale turneului, respectiv pentru zilele de 21, 22 si 23 iulie 2011, când se vor desfaşura sferturile de finală, semifinalele si marea Finala a turneului. Cu aceste invitaţii aveţi asigurat accesul în Arena Centrală din Parcul Herăstrău (Academia de Tenis Herăstrău – Şoşeaua Nordului, nr. 7-9, Sector 1).

Iată ce trebuie sa faceţi pentru a intra în posesia invitaţilor:

-          caută unul din backlite-urile decorate cu afişul turneului BCR Open Romania 2011 (le găsiţi foarte uşor in zona centrala a Bucureştiului :) şi nu numai…);

-          roagă un prieten sau fă-ţi singur o fotografie lânga acest panou stradal, în care sa cuprinzi întregul afiş;

-          setează aceasta fotografie ca fotografie de profil pe pagina ta de Facebook;

-          încarcă aceasta fotografie pe pagina Florin Haragas Photography si convinge-ţi prietenii să o voteze ca fiind fotografia câştigătoare - se premiază fotografiile clasate in top 5;

-          pentru a asigura o vizibilitate mai bună, îţi poţi tagui câţi mai mulţi prieteni în fotografia postată in concurs.

Concursul începe chiar în acest moment şi se încheie joi, 21 iulie 2011, ora 10.00. Primii cinci clasaţi în concurs vor intra în posesia invitaţiilor (setului de inviţatii) prin prezentarea lor la cortul sponsorului BCR din incinta Academiei de Tenis Herăstrău.

Multa baftă!

Posted in Uncategorized | 1 Comment

Kinder Surprise

Astazi speram sa primim confirmarea asupra cadoului nostru de Craciun.

Va primi Lucas un fratior sau o surioara??? :)

Este, de fapt, un mic moft de-al nostru, pentru ca noi suntem bucurosi de venirea pe lume a acestui copil si nu am emis pretentii asupra acestui aspect. Ne doream doi copilasi inca de la inceput … daca vor fi doi baieti, sanatosi, veseli si energici (asa cum este Lucasila in momentul de fata :) ) va fi perfect; daca Lucas va merge de mana, la anul pe vremea asta, cu surioara lui, cu atat mai bine!

Pana atunci, trebuie sa ne gandim cum redecoram casa, sa ne pregatim asa cum trebuie pentru venirea pe lume a copilului, cumparaturi, cumparaturi, cumparaturi…

Si sa ne gandim si la un nume, nu? Daca aveti propuneri/variante de nume (baiat vs. fata), ne-ati fi de mare ajutor… zic! :)

Last edit: asteptam propuneri de nume doar pentru baietei! :) :) :)

Posted in Uncategorized | 10 Comments

Prea târziu…

Suport cu greu isteria generata de concertul lui Bon Jovi de la Bucuresti.

Parerea mea este ca acest eveniment se produce prea tarziu…generatiile care au ascultat muzica trupei pe vinil, casete si mai tarziu pe un CD adus de afara si care si-au dorit si prezenta la un concert al lor cred ca si-au implinit pana acum aceasta dorinta… dupa zeci de ani sa vii sa concertezi intr-o piata publica si sa paralizezi intreg orasul chiar e prea mult.  

Sunt sigur ca vor mai fi ocazii de acest fel, poate chiar si concerte la Sala Palatului :) , in functie si de turneele celebrilor Al Bano, Demis Roussos, Banica JR sau altii…

Noroc ca prognoza meteo se anunta favorabila si in acest caz, recenziile de dupa concert nu vor mai fi “murate” ca la mama`acasa!

In fine, Keep the Faith!

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Mamaia Copiilor

Toata trupa intoarsa de la mare… Pana la sfarsitul sejurului au rezistat eroic doar Lucasila si Eva :) , dar si restul trupei a trecut cu bine peste diversele provocari ale deplasarii.

Nu pot sa nu reclam aici latura neprietenoasa a perlei litoralului romanesc, care cred ca in curand va fi asimilata unui imens bazar de chinezarii si chilipiruri de proasta calitate. De altfel, ca si serviciile de la malul marii. In afara de plaja si de proximitatea Marii de hotel, nu pot sa spun ca m-a multumit altceva…nici macar vremea.

La tot pasul acei clowni care asaltau agresiv copiii si fortau portofelul parintilor pentru un balon modelat in forma de floare sau elicopter… in schimb, locuri de joaca ingrijite, ioc!!! Poate efortul de a turna beton in rampele de la bordurile inalte a epuizat intreaga resursa de initiativa a autoritatilor locale. Palmierii au fost inlocuiti de vegetatie mai mult ca sigur crescuta salbatic si haotic pe alocuri si de vanzatorii ambulanti de porumb fiert!  

Totusi, singura multumire a noastra, a parintilor, a fost ca ai nostri copii au fost extrem de activi in toata perioada petrecuta pe Litoral, au alergat in stanga si in dreapta, pe plaja, la masa, in receptia hotelului, in camere (Lucas, cum am preluat camera, a “lichidat” imediat una din veiozele care flancau patul matrimonial)… :) Si-au respectat programul de masa si de somn, am reusit si noi sa mai ne incarcam bateriile pentru lunile care urmeaza – vorba vine, ca impachetatul si descarcatul bagajelor a consumat mare parte din resurse :) , nu ne-am intors cu vanatai sau buba-buba, a fost mare veselie in anturaj.

Si , pentru asta … noi mai vrem inca o tura de mare! Poate in septembrie…

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Învăţăm la orice vârstă

Daca Paulo Coelho a emis acest postulat ”Un copil poate sa il invete pe un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste.”, as vrea sa vin si eu cu o completare, rezultata din experienta zilnica a vietii de parinte.

Asadar, un copil te invata, te indeamna si te incurajeaza la o viata sociala mult mai activa decat inainte, te obliga sa socializezi fara a conditiona si a impune standarde in ceea ce priveste interlocutorii. Sau poate exista o singura conditie impusa - persoanele respective sa aiba, la randul lor, unul sau mai multi copii.

De unde pana unde aceasta observatie? Din plimbarile cu Lucas, fie in parc, fie la diverse locuri de joaca special amenajate… ajungi cu copilul acolo, îi dai unda verde la joaca si vrei, nu vrei, intri in vorba cu restul parintilor care isi admira odraslele cum fac primii pasi, cum escaladeza tobogane si tot felul de obstacole; incepi sa-ti povestesti intamplarile proprii unor straini, impartasesti experienta colicilor, primilor dintisori, schimbi retetele de succes care il fac pe copil sa pape tot din castronel si incerci sa afli de unde si-a achizitionat acea superjucarie care-l face pe copilul tau sa nu-i mai dea drumul din mana nici in ruptu`capului. A doua zi, la fel.

Cand iesim la plimbare, rar se intampla sa iesim singuri. Sunam prietenii din zona, cu copii de varsta apropiata copilului, aliniem carucioarele si blocam tot trotuarul in plimbarea noastra spre parc! :) Si asta, doar pentru zambetul celor mici…

Aceeasi situatie se regaseste si in online: tot copilul si eforturile tale de a face totul “ca la carte”, te obliga la cercetari pe diverse siteuri, iti faci conturi noi pe forum-uri de specialitate unde interactionezi cu membrii cu vechime, in retelele de social media postezi fotografii, statusuri si commenturi cu diferite momente de referinta din evolutia copilului.

Poate si din aceasta cauza, anii care trec ti se par luni, zile, ore si cand te trezesti la prima sedinta cu parintii la scoala nu iti vine sa crezi cat de repede a trecut vremea…

Ma contrazice cineva? :)

Posted in Uncategorized | 2 Comments